Șapte lucruri care se văd cu ochiul liber și deosebesc o pictură făcută de mână de un print pe pânză, plus ce hârtii ai dreptul să ceri înainte să plătești.
Pe internet nimeni nu poate demonstra dintr-o fotografie că un tablou e
pictat de mână. O poză bună a unui print arată exact ca o poză bună a unui
original. De-aia partea asta se lămurește în două feluri: cu ochii, când ai
lucrarea în față, și cu hârtii, când n-o ai. Amândouă sunt mai jos.
Un lucru trebuie spus de la început, ca să nu rămână o umbră unde nu e
cazul: reproducerea nu e o înșelătorie. O litografie sau o
serigrafie numerotată, semnată de artist, e un obiect cinstit și are prețul ei.
Înșelătoria începe abia când un print e vândut ca lucrare unică. Diferența pe
care o cauți nu e „bun sau rău", ci „unic sau multiplicat" — și ea trebuie
scrisă negru pe alb.
1. Uită-te pieziș, nu din față
E cel mai rapid test din lume și nu cere nimic. Apleacă-te până ajungi
aproape în planul lucrării și privește-o razant, cu lumina venind dintr-o
parte. O pictură are relief: urme de pensulă, muchii de cuțit, locuri unde
culoarea s-a strâns. Un print e neted. Chiar și printurile cu „textură", unde
peste imagine se trece un strat de gel, au un relief care nu se potrivește
cu desenul — ridicăturile trec peste contururi în loc să le urmeze.
Același lucru la capătul opus: din „Caterina cu păpuși colaj" de Virgiliu Parghel, pastă atât de groasă încât bucățile de culoare își fac umbră una alteia. Un print e neted, oricât de bine ar fi tipărit. Vezi fișa.
2. Caută țesătura pânzei acolo unde culoarea e subțire
La un tablou pictat, culoarea nu are aceeași grosime peste tot. În locurile
unde pictorul a trecut subțire, firele pânzei se văd prin ea, iar pensula a
sărit peste ele și a lăsat puncte albe. La un print pe pânză, țesătura e
dedesubt, uniformă, aceeași peste tot, și imaginea stă deasupra ei fără s-o
bage în seamă.
Mărit, colțul unui „Portret Dali" de Mihai Ioan, acril pe pânză. Se vede țesătura prin culoarea subțire, iar semnătura e trasă cu pensula peste vopseaua uscată — nu tipărită odată cu imaginea. Vezi fișa.
3. Semnătura stă deasupra culorii
Semnătura unui pictor e ultimul lucru pus pe lucrare, deci se așază peste
straturile uscate: are grosimea ei, uneori lucește altfel decât restul, iar sub
lumină razantă se ridică. Într-o reproducere, semnătura e parte din imaginea
tipărită — plată, la fel de netedă ca restul. Dacă lucrarea e semnată pe
deasupra cu creion sau cu carioca peste un print, asta e altceva: e o
reproducere semnată, și trebuie spus.
4. Dă ocol lucrării: marginile și spatele
La o pânză pictată, culoarea trece de multe ori pe muchia șasiului, neregulat,
pentru că pictorul n-a pictat marginea, a ajuns acolo. La un print, imaginea se
întoarce pe muchie perfect, cu aceeași hotărâre cu care se termină pe față.
Spatele spune și mai multe: pânza îmbătrânește, capsele ruginesc, lemnul
șasiului se pătează, iar pictorii scriu adesea acolo titlul, anul, uneori
adresa atelierului. Un spate complet curat, la o lucrare care se pretinde veche
de treizeci de ani, e o întrebare, nu neapărat un răspuns.
5. Nu există puncte
Dacă ai la tine o lupă de bijutier sau doar telefonul cu zoom maxim, uită-te
la o zonă de culoare uniformă. Tipărirea, oricât de fină, așază cerneala în
puncte sau în linii; la mărire se văd. Culoarea pusă cu pensula n-are trame:
are fibre, urme de păr de pensulă și margini neregulate.
6. Tușa urmează forma
Ăsta cere puțin exercițiu, dar odată văzut nu se mai uită. La o pictură,
direcția tușei ține de ce e desenat: obrazul e modelat cu tușe care ocolesc
obrazul, cerul e întins cu mișcări lungi. La un print cu textură adăugată
mecanic, „tușele" merg toate în aceeași direcție sau se repetă, pentru că
relieful a fost pus peste, nu odată cu imaginea.
7. Cere hârtiile. Ai dreptul.
Când cumperi de la distanță, ochiul nu te ajută — te ajută ce scrie. Cere
și verifică:
tehnica și suportul, scrise limpede: „ulei pe pânză" e
altceva decât „print pe pânză după ulei";
anul și dimensiunile reale, în centimetri;
tirajul, dacă e vorba de o lucrare multiplicată: un
„12/100" scris pe față e semnul unei serii cinstite;
un act de autenticitate sau de proveniență, la cerere.
La noi toate lucrările din catalog sunt originale, în
câte un singur exemplar, iar galeria garantează autenticitatea fiecăreia și
poate da, la cerere, actele de proveniență și de autor. Dacă o lucrare
cumpărată se dovedește totuși neautentică, banii se întorc integral. Scrie în
termenii și condițiile saitului, nu doar
aici.
Și dacă tot ai îndoieli
Vino s-o vezi. Galeria e la Hanul cu Tei, pe Lipscani, și lucrările stau pe
pereți, nu în depozit — cele trei minute de privit pieziș rezolvă mai mult
decât orice articol. Cum decurge cumpărarea, de la primul mesaj până la lucrarea
agățată acasă, e scris în
cum cumperi o lucrare de la galerie.
Iar dacă vrei să știi ce înseamnă fiecare tehnică înainte să te uiți la ea, e
ghidul tehnicilor.