Ce prețuri se văd cu adevărat la o galerie din București, pe praguri, și ce le mută: mărimea, tehnica, rama și drumul făcut de pictor până acolo.
E prima întrebare care vine la galerie, și de obicei se pune încet, ca și cum
ar fi nepoliticoasă. Nu e. Răspunsul cinstit e că un tablou original, pictat de
mână, într-un singur exemplar, costă la noi de la câteva sute de lei până la
câteva zeci de mii — și că diferența nu e nici capriciu, nici întâmplare. Mai
jos e desfăcută pe bucăți.
Pragurile, așa cum arată ele pe pereți
Nu ne ajută cu nimic o medie. Un preț mediu nu există în realitate: nu se
vinde nimeni „media". Se vând lucrări, iar ele stau pe câteva praguri destul de
limpezi. Din aproape două sute de lucrări aflate acum la galerie:
cam una din șase e sub 1.000 de lei — de obicei formate
mici, studii, lucrări de tinerețe;
aproape două treimi sunt sub 5.000 de lei, adică grosul
catalogului;
cam una din zece trece de 10.000 de lei — formate mari,
pictori cu expoziții și colecționari în spate.
„Portret Dalí" de Mihai Ioan, acril pe pânză, 24×20 cm — capătul de jos al catalogului. Vezi fișa și prețul de azi.
Mărimea mută prețul mai mult decât pare
Un tablou de 100×100 cm nu costă de două ori cât unul de 50×50, deși are
latura doar dublă. Are de patru ori suprafața. Pânza, șasiul, culoarea
și lunile de lucru cresc odată cu ea, și mai crește un lucru de care nu vorbește
nimeni: riscul. La un format mare, o zi proastă de lucru costă mult mai mult
decât la un studiu de 30 de centimetri.
În catalogul nostru cele mai multe lucrări sunt de format mijlociu — latura
mare între 50 și 80 de centimetri. Sunt tablourile care încap pe un perete
obișnuit de apartament. Capetele sunt mai rare: sub 40 de centimetri sunt vreo
treisprezece lucrări, iar peste 90 de centimetri, unde un singur tablou ține un
perete întreg, sunt patruzeci și ceva. Le găsești adunate în
tablouri mari și
tablouri mici.
Tehnica și suportul
Peste jumătate din picturile de la noi sunt ulei pe pânză.
Cam o treime sunt acril pe pânză, iar restul, vreo zecime,
ulei pe carton. Nu e o ierarhie de valoare, dar e o diferență
de cost care se vede în preț.
Uleiul se usucă încet, deci pictorul lucrează aceeași lucrare zile sau
săptămâni, în straturi. Acrilul se usucă în minute: se lucrează altfel, mai
repede și mai apăsat. Pânza pe șasiu costă mai mult decât cartonul și, întinsă
cum trebuie, ține sute de ani; cartonul e suportul studiilor și al lucrărilor
mici, e mai fragil la umezeală și cere ramă cu sticlă. Dacă vrei toată
povestea, e scrisă pe larg în
ulei, acril, acuarelă: ce înseamnă
tehnicile.
Ce plătești, de fapt, când plătești mai mult
Aici e partea pe care galeriile o ocolesc, și n-are rost. Două lucrări de
aceeași mărime, în aceeași tehnică, pot avea prețuri de zece ori diferite. Nu
pentru că una e „mai frumoasă" — asta hotărăști tu — ci pentru că prețul
strânge în el drumul făcut de pictor: câți ani a lucrat, câte expoziții a avut,
dacă lucrările lui au mai fost cumpărate și la cât, dacă e într-o colecție
publică. Un pictor tânăr, bun, dar necunoscut încă, se vinde ieftin exact
pentru că e la început. Asta e și partea bună a poveștii, dacă ai ochi.
Se adaugă și cât de greu e de făcut lucrarea. Un colaj în pastă groasă,
construit bucată cu bucată, cere alt fel de timp decât o schiță prinsă
într-o după-amiază. Se vede cu ochiul liber, dacă te uiți de aproape — și tot cu ochiul liber
se deosebește o lucrare pictată de un print, dacă știi unde să te uiți:
original sau reproducere.
Cam patru din zece lucrări de la noi vin cu ramă; restul sunt pe șasiu,
nerămate. Nu e o scăpare: mulți pictori preferă lucrarea nerămată, iar mulți
cumpărători vor să aleagă singuri rama, ca să se potrivească în casă. Important
e să știi dinainte — o ramă făcută pe măsură e o cheltuială care vine după, nu
una care se strecoară în preț. Pe fișa fiecărei lucrări scrie dacă rama e sau
nu în preț.
Ce nu intră niciodată în preț
Transportul și agățatul. Livrarea sau ridicarea de la galerie se stabilesc
în discuția de cumpărare, iar dacă transportul îl organizezi tu, riscul
drumului e al tău. Pentru agățat, măsurile și înălțimile sunt aici:
cum atârni un tablou.
Cât să dai prima dată
Sfatul care ține: cumpără din pragul pe care îl poți plăti fără să te
gândești la el o săptămână. Un tablou nu e o investiție și nu-l vindem ca pe
una — e un obiect la care te uiți în fiecare zi, ani la rând. Dacă a doua zi
încă îți place, prețul a fost bun. Dacă nu, nici o reducere nu-l face bun.