
Tablouri de vânzare: ce înseamnă un preț de galerie
Aceleași două cuvinte acoperă un print de raft, un anunț de la un particular și o lucrare originală. Ce primești de fapt în fiecare caz și ce trebuie să scrie pe fișă înainte să dai banii.
Ce prețuri se văd cu adevărat la o galerie din București, pe praguri, și ce le mută: mărimea, tehnica, rama și drumul făcut de pictor până acolo.

E prima întrebare care vine la galerie, și de obicei se pune încet, ca și cum ar fi nepoliticoasă. Nu e. Răspunsul cinstit e că un tablou original, pictat de mână, într-un singur exemplar, costă la noi de la câteva sute de lei până la câteva zeci de mii — și că diferența nu e nici capriciu, nici întâmplare. Mai jos e desfăcută pe bucăți.
Nu ne ajută cu nimic o medie. Un preț mediu nu există în realitate: nu se vinde nimeni „media". Se vând lucrări, iar ele stau pe câteva praguri destul de limpezi. Din aproape două sute de lucrări aflate acum la galerie:
Dacă vrei să vezi pragul care te interesează fără să răscolești tot catalogul, sunt trei liste gata făcute: tablouri sub 2.000 de lei, tablouri sub 5.000 de lei și tablouri de colecție, peste 10.000.

Un tablou de 100×100 cm nu costă de două ori cât unul de 50×50, deși are latura doar dublă. Are de patru ori suprafața. Pânza, șasiul, culoarea și lunile de lucru cresc odată cu ea, și mai crește un lucru de care nu vorbește nimeni: riscul. La un format mare, o zi proastă de lucru costă mult mai mult decât la un studiu de 30 de centimetri.
În catalogul nostru cele mai multe lucrări sunt de format mijlociu — latura mare între 50 și 80 de centimetri. Sunt tablourile care încap pe un perete obișnuit de apartament. Capetele sunt mai rare: sub 40 de centimetri sunt vreo treisprezece lucrări, iar peste 90 de centimetri, unde un singur tablou ține un perete întreg, sunt patruzeci și ceva. Le găsești adunate în tablouri mari și tablouri mici.
Peste jumătate din picturile de la noi sunt ulei pe pânză. Cam o treime sunt acril pe pânză, iar restul, vreo zecime, ulei pe carton. Nu e o ierarhie de valoare, dar e o diferență de cost care se vede în preț.
Uleiul se usucă încet, deci pictorul lucrează aceeași lucrare zile sau săptămâni, în straturi. Acrilul se usucă în minute: se lucrează altfel, mai repede și mai apăsat. Pânza pe șasiu costă mai mult decât cartonul și, întinsă cum trebuie, ține sute de ani; cartonul e suportul studiilor și al lucrărilor mici, e mai fragil la umezeală și cere ramă cu sticlă. Dacă vrei toată povestea, e scrisă pe larg în ulei, acril, acuarelă: ce înseamnă tehnicile.
Aici e partea pe care galeriile o ocolesc, și n-are rost. Două lucrări de aceeași mărime, în aceeași tehnică, pot avea prețuri de zece ori diferite. Nu pentru că una e „mai frumoasă" — asta hotărăști tu — ci pentru că prețul strânge în el drumul făcut de pictor: câți ani a lucrat, câte expoziții a avut, dacă lucrările lui au mai fost cumpărate și la cât, dacă e într-o colecție publică. Un pictor tânăr, bun, dar necunoscut încă, se vinde ieftin exact pentru că e la început. Asta e și partea bună a poveștii, dacă ai ochi.
Se adaugă și cât de greu e de făcut lucrarea. Un colaj în pastă groasă, construit bucată cu bucată, cere alt fel de timp decât o schiță prinsă într-o după-amiază. Se vede cu ochiul liber, dacă te uiți de aproape — și tot cu ochiul liber se deosebește o lucrare pictată de un print, dacă știi unde să te uiți: original sau reproducere.

Cam patru din zece lucrări de la noi vin cu ramă; restul sunt pe șasiu, nerămate. Nu e o scăpare: mulți pictori preferă lucrarea nerămată, iar mulți cumpărători vor să aleagă singuri rama, ca să se potrivească în casă. Important e să știi dinainte — o ramă făcută pe măsură e o cheltuială care vine după, nu una care se strecoară în preț. Pe fișa fiecărei lucrări scrie dacă rama e sau nu în preț.
Transportul și agățatul. Livrarea sau ridicarea de la galerie se stabilesc în discuția de cumpărare, iar dacă transportul îl organizezi tu, riscul drumului e al tău. Pentru agățat, măsurile și înălțimile sunt aici: cum atârni un tablou.
Sfatul care ține: cumpără din pragul pe care îl poți plăti fără să te gândești la el o săptămână. Un tablou nu e o investiție și nu-l vindem ca pe una — e un obiect la care te uiți în fiecare zi, ani la rând. Dacă a doua zi încă îți place, prețul a fost bun. Dacă nu, nici o reducere nu-l face bun.
Și încă ceva, pentru liniște: prețurile noastre sunt scrise pe fișa fiecărei lucrări, la vedere, în lei. Nu se cere e-mail ca să afli cât costă. Când ești gata, pașii cumpărării sunt aici, iar dacă încă alegi, începe cu cum alegi un tablou pentru casă sau direct cu catalogul întreg.

Aceleași două cuvinte acoperă un print de raft, un anunț de la un particular și o lucrare originală. Ce primești de fapt în fiecare caz și ce trebuie să scrie pe fișă înainte să dai banii.

Nu există coș de cumpărături și nici nu ne trebuie. Iată tot drumul, de la primul mesaj până la lucrarea agățată acasă: confirmarea, plata, livrarea, actele și dreptul de retur.

Șapte lucruri care se văd cu ochiul liber și deosebesc o pictură făcută de mână de un print pe pânză, plus ce hârtii ai dreptul să ceri înainte să plătești.