Cine a fost Kimon Loghi: de la Serres la Școala de Belle-Arte și la Academia din München, „Orientala" cumpărată de Principesa Maria, 27 de ani în fruntea Tinerimii Artistice — și ce spun izvoarele când nu se înțeleg între ele.
Kimon Loghi a pictat basme, nopți cu lună și lacuri între copaci timp de cinci decenii, a condus Tinerimea Artistică vreme de 27 de ani și a fost, pe rând, unul dintre cei mai cumpărați și unul dintre cei mai aspru judecați pictori ai Bucureștiului. O monografie nu avea nici în 2016, când Ioana Apostol i-a dedicat un studiu în revista „Studii și Cercetări de Istoria Artei". Mai jos e ce se poate verifica despre el, cu izvorul lângă fiecare lucru. Acolo unde izvoarele nu se înțeleg între ele, le-am pus față în față.
S-a născut la Serres, în Macedonia, oraș care azi e în Grecia. La 16 ani s-a mutat cu familia la București, iar între 1890 și 1894 a învățat pictura la Școala de Belle-Arte, cu Theodor Aman și George Demetrescu Mirea.
Despre originea lui, izvoarele spun lucruri diferite: studiul Ioanei Apostol îl socotește pictor român de origine greacă, iar portalul Vatra îl trece printre artiștii aromâni. Wikipedia mai notează un amănunt care se vede și azi pe tablouri: Aman l-ar fi sfătuit să semneze Kimon, nu Chimon.
Anul nașterii nu e același peste tot. Wikipedia, portalul Vatra și Muzeul de Artă din Constanța scriu 1871. Muzeul Național Peleș, casa de licitații Artmark și studiul Ioanei Apostol scriu 1873.
Există și un document de epocă: registrul de înscrieri al Academiei de Arte Frumoase din München, care se poate citi pe internet. La 30 octombrie 1894 e trecut acolo un Loghi din Serres, de 23 de ani, în clasa de natură a lui Nikolaos Gyzis. Cine avea 23 de ani în toamna lui 1894 se născuse în 1870 sau 1871. Registrul îi scrie însă prenumele „Simon", deci nici vârsta nu e literă de lege. Până apare un act de naștere, răspunsul cinstit e: 1871 sau 1873.
La München a lucrat întâi cu pictorul grec Nikolaos Gyzis, apoi, între 1895 și 1898, cu Franz von Stuck, unul dintre numele mari ale simbolismului german. Criticii vremii i-au pus mereu alături și numele lui Arnold Böcklin, ca al doilea maestru de la care a învățat.
În 1898 a expus pentru prima dată la Secession-ul din München, cu „Orientala". Doi ani mai târziu a trimis trei pânze la Expoziția Universală de la Paris: „Orientala", „Post mortem laureatus" și „Iphigenia în Taurida". Ce a primit pentru ele depinde de cine povestește: studiul Ioanei Apostol, care trimite la raportul oficial al participării României, vorbește de o mențiune onorabilă; Muzeul Peleș, de un premiu al doilea.
„Orientala" e lucrarea de care i se leagă numele: ulei pe pânză, 91×79 cm, pictată în 1898. A fost expusă în martie 1902 la Tinerimea Artistică și cumpărată apoi de Principesa Maria, viitoarea regină. Azi e în patrimoniul Muzeului Național Peleș; studiul din 2016 o dă la Castelul Pelișor.
Kimon Loghi e unul dintre cei doisprezece artiști care au pus bazele Tinerimii Artistice, alături de Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Vermont, Frederic Storck sau Arthur Verona. Societatea a funcționat din 1902 până în 1947 și a fost, după Ioana Apostol, cea mai longevivă societate artistică românească ținută în afara artei oficiale.
Din 1920 și până la sfârșit, în 1947, Loghi i-a fost președinte. În 1904 își deschisese o expoziție personală cu 120 de lucrări, iar prin Tinerime și-a făcut o clientelă statornică în lumea bună a Bucureștiului.
Portalul Vatra îi înșiră subiectele: mitologie, legende, basme, peisaje romantice cu lacuri și nopți cu lună, portrete de mari dimensiuni, naturi statice. Ioana Apostol desparte două vârste: lucrările de tinerețe, simboliste și academice, și cele de maturitate, cu o privire mai degrabă romantică și idilică. Printre titlurile care se întâlnesc în izvoare: „Din basme", „Post mortem laureatus", „Floarea din păr", „La scăldat".
În 1942 și-a pierdut vederea, scrie același portal, citându-l pe Tudor Octavian. A murit în 1952, la București.
Studiul din 2016 e, de fapt, despre asta: cât de diferit a fost judecat. În 1913, cronicarul T. Codru scria că pânzele lui par învăluite într-o atmosferă de poezie și de basm. Tudor Arghezi și pictorul Francisc Șirato au fost, dimpotrivă, cei mai aspri: în 1904, Arghezi scria că Loghi pictează la nesfârșit același lucru, „pe fonduri de limonadă".
Mai folositoare pentru cine cumpără e judecata lui Tudor Octavian, făcută din unghiul colecționarului. În Kimon Loghi, spune el, stau trei artiști: un maestru cu reușite de excepție în anii 1900–1920, un meșter onorabil și un artizan care a lucrat și pentru bani. Altfel spus: la Loghi se judecă tabloul, nu doar semnătura.
În muzee: la Muzeul Național de Artă al României, la Muzeul Național Cotroceni, la Muzeul Național Peleș și la Muzeul de Artă din Constanța, care are un ulei pe carton, „La scăldat".
După 2000, colecționarii l-au căutat din nou. Indexul ținut de Dan Tudor, citat în studiul Ioanei Apostol, numără 368 de lucrări semnate Kimon Loghi scoase la licitație în România din 2006 până la începutul lui 2016. S-au vândut 226, cam douăzeci pe an. Media pe zece ani a fost de 2.139 de euro, iar cea mai mare sumă, 13.500 de euro, s-a plătit în 2011 pentru „Floarea din păr". În ianuarie 2016, Artmark i-a dedicat o licitație întreagă: 32 de lucrări, din care 23 s-au vândut.
Cifrele au zece ani și sunt prețuri de licitație, nu de galerie. Le dăm pentru ordinul de mărime, nu ca preț de azi.
La galerie se află acum o lucrare a lui: „Peisaj – cărare prin pădure", ulei pe carton, 50×40 cm, în ramă aurită. Ține de latura lui de peisagist, cea cu ape și păduri, nu de cea cu basme: o cărare de pământ taie o poiană și duce spre o apă, între copaci înalți cu frunziș galben-verzui, sub un nor alb.
Prețul e pe fișă și se poate schimba. Lucrarea stă printre tablourile de colecție, cele de peste 10.000 de lei. Tot ce are galeria de el e pe pagina lui Kimon Loghi.
Cum se ajunge de la primul mesaj la lucrarea de pe perete e în cum cumperi o lucrare, iar de ce costă un tablou cât costă, în cât costă un tablou.
Cine este Ammar Alnahhas: sculptor format la Damasc, stabilit în România din 2006, cu expoziții la Art Safari, la Muzeul Țăranului Român și la Galeria Madrigal — și ce lucrări ale lui se găsesc la Galeria MoMart.
Cine este Mugur Popa: arhitect format la „Ion Mincu", născut la Constanța, urban sketcher și pictor al Bucureștiului. Expozițiile, felul în care lucrează și cele 17 pânze de la Galeria MoMart, pe mărimi și rafturi de preț.
Șaizeci de pictori, aproape două sute de lucrări și trei praguri de preț. O hartă a artiștilor din catalog, cu ce se poate spune cinstit despre fiecare: câte lucrări are la noi, în ce tehnică și în ce zonă de preț.
