Șaizeci de pictori, aproape două sute de lucrări și trei praguri de preț. O hartă a artiștilor din catalog, cu ce se poate spune cinstit despre fiecare: câte lucrări are la noi, în ce tehnică și în ce zonă de preț.
„Pictură contemporană" sună a muzeu, dar înseamnă ceva foarte simplu:
lucrări făcute de pictori care trăiesc și lucrează acum. Cei mai mulți dintre
cei de pe pereții noștri au atelier în București sau prin țară, iar unele
tablouri au ajuns la galerie la câteva luni după ce s-au uscat.
La galerie sunt acum aproape 200 de lucrări de la vreo 60 de
pictori. Jumătate dintre ei sunt aici cu o singură lucrare — și asta
e o informație, nu o scăpare: o galerie mică alege bucată cu bucată, nu ia
loturi. Mai jos e harta, făcută pe singurul criteriu care nu se poate
înflori: ce se vede în catalog.
O lămurire, ca să nu fie neînțelegere: mai jos nu sunt biografii.
Nu inventăm expoziții și premii pe care nu le putem dovedi. Ce scrie aici —
câte lucrări, ce tehnică, ce mărimi, ce prag de preț — se poate verifica azi,
pe fișele din catalog.
Un singur perete al galeriei. Lucrările stau și pe jos, sprijinite — se scot la cerere, una câte una.
Pictorii cu multe lucrări la noi
Când un pictor are zece-douăzeci de lucrări în același loc, se întâmplă
ceva ce nu se întâmplă cu una singură: îi vezi mâna. Recunoști cum așază
culoarea, ce subiecte îl țin, unde se repetă și unde riscă. Dacă vrei să
înțelegi un pictor, nu doar să cumperi un tablou, de-aici se începe.
Virgiliu Parghel — 22 de lucrări,
ulei pe pânză, în pastă foarte groasă, cu motive românești și teme religioase.
Zona de preț: de la câteva mii până la peste 20.000 de lei. Cel mai bine
reprezentat pictor din catalog.
Mihai Ioan — 20 de lucrări, acril și
ulei pe pânză, formate mici și medii. Pragul de intrare al galeriei: de la
câteva sute de lei.
Gheorghe Dragan — 14 lucrări, ulei
și acril, mai toate sub 1.500 de lei.
Gelu Constantin — 14 lucrări,
toate ulei pe carton: peisaje, marine, sate. Între 700 și 1.000 de lei.
Daranga Radu — 10 lucrări, ulei pe
pânză, în zona 2.700–4.500 de lei.
Nicolae Blei — 9 lucrări, ulei pe
pânză, aceeași zonă de mijloc.
Dacă începi de jos: sub 2.000 de lei
Aici se cumpără primul tablou, de obicei. Sunt formate mici și medii, de
pictori care fie sunt la început, fie lucrează repede și mult. Un tablou de
400 de lei nu e un tablou prost — e un tablou mic, de un pictor pe care
piața nu l-a scumpit încă.
Formate mari, pictori cu expoziții și colecționari în spate, lucrări la
care s-a stat luni de zile. Prețul de-aici nu e capriciu; de unde vine e
desfăcut pe bucăți în
cât costă un tablou original și de ce.
Dacă te uiți peste tot catalogul, se așază singur așa: o sută de
lucrări în ulei pe pânză, aproape șaizeci în acril pe
pânză, vreo douăzeci în ulei pe carton, plus câteva
în tehnică mixtă, sticlă, ceramică și lână. Ce înseamnă fiecare și cum se
poartă în casă e scris în
ghidul tehnicilor de pictură; listele
gata făcute sunt ulei pe pânză,
acril pe pânză și
ulei pe carton.
Cum alegi între ei
Sfatul se dă greu, pentru că nu e despre pictori, e despre tine. Trei
lucruri țin însă de fiecare dată:
Nu porni de la nume. Plimbă-te prin
catalog fără să te uiți la cine a semnat, alege trei
lucrări care ți-au rămas în cap, și abia apoi vezi cine le-a făcut. De obicei
sunt de la același pictor — asta e „gustul" tău, și e util să-l afli.
Un pictor necunoscut nu e un pictor mai slab. E un
pictor pe care încă nu l-a scumpit nimeni. Jumătate din catalog e exact
asta.
Vezi-le pe viu, dacă poți. Pastele groase și pânzele
mari arată cu totul altfel pe perete decât pe ecran, iar diferența e mai
mare decât te aștepți.